Cum au apărut peştii zburători?

Peştii zburători actuali sunt capabili să străbată, planând în aer, distanţe de până la 400 m în 30 de secunde, atingând viteze de peste 70 km/h, probabil în încercarea de a scăpa de atacul unor prădători precum delfinii, calmarii ori peştii răpitori. 

Peştii zburători moderni trăiesc în ape tropicale şi subtropicale şi, până de curând, nu se cunoştea niciun exemplar fosil mai vechi de 65 de milioane de ani.

• Al doilea vaccin împotriva variolei maimuței, aprobat de OMS
• Chatbotul Google Gemini a primit o funcție de „memorie”

Însă noi descoperiri paleontologice indică faptul că zborul planat a apărut cel puţin încă o dată în istoria evoluţiei peştilor. Fosile dezgropate în anul 2009 în sud-estul Chinei au fost recent analizate, dezvăluind cele mai vechi dovezi cunoscute ale existenţei zborului planat deasupra apei, în seria vertebratelor. 

Fosilele cercetate provin de la o specie de peşte marin numit Potanichthys xingyiensis, care a trăit în urmă cu 235-242 de milioane de ani, în ceea ce paleontologii numesc Marea Yangtze, parte a Oceanului Paleotethys, care se întindea acolo unde se găsesc azi Oceanul Indian şi Asia de Sud.

Credit foto: Guang-Hui Xu

Potanichthys xingyiensis era capabil, se pare, să planeze ca şi peştii zburători moderni, având o pereche de înotătoare pectorale mari care ar fi putut servi drept „aripi” şi o înotătoare caudală (la capătul cozii) bifurcată, cu lobul inferior mult mai dezvoltat decât cel superior; înotul cu o coadă astfel alcătuită ar fi putut genera suficientă forţă pentru a propulsa peştele afară din apă.

Totuşi, peştii moderni nu ar descinde din această specie fosilă. De aceea, cercetătorii consideră că abilitatea de a plana deasupra apei ar fi apărut independent în cel puţin două ocazii – la această  categorie de peşti fosili şi ulterior, încă o dată, la strămoşii peştilor zburători actuali.

Alte fosile dezgropate din acelaşi sit palontologic unde a fost găsit Potanichthys xingyiensis aparţin unor reptile marine preistorice din perioada triasică, precum ihtiozaurii, cu un corp hidrodinamic, asemănător celui al delfinilor actuali. Capacitatea de planare a peştilor zburători ar fi putut fi un răspuns adaptativ – peştii au evoluat astfel pentru a scăpa de aceşti prădători.

Grupul de peşti (azi dispărut) căruia îi aparţine Potanichthys xingyiensis este numit thoracopteride; anterior cercetărilor din China, fosile de thoracopteride mai fuseseră găsite doar în Austria şi Italia. Acum însă, noile descoperiri arată că aceşti peşti trăiau în tot Oceanul Paleotethys.

Peştii zburători actuali sunt adaptaţi la apele oceanice calde şi nu pot zbura la temperaturi mai mici de 20 de grade Celsius, datorită limitărilor specifice ale funcţiei muşchilor. Extrapolând, cercetătorii chinezi care au studiat fosilele cred că şi thoracopteridele triasice aveau limitări asemănătoare, ceea ce înseamnă că, în regiunea în care au fost găsite, domnea, în urmă cu cca. 240 milioane de ani, un climat cald.

Potanichthys xingyiensis a trăit cu cca. 10 milioane de ani după marea extincţie permian-triasică, cea mai dramatică din istoria vieţii pe Terra. Se crede că perioada necesară refacerii ecosistemelor după acest eveniment catastrofal ar fi fost neobişnuit de lungă, mult mai lungă decât în cazul altor extincţii în masă, dar aceste descoperiri par să indice că, totuşi, ecosistemele marine din această zonă s-au refăcut  mai rapid decât se credea.

Sursa: Live Science